Floria Capsali (25 februarie 1900 – 29 iunie 1982) este întemeietoarea școlii românești de balet, unde s-au format și continuă să se formeze generații întregi de dansatori. În 1998, Liceul de Coregrafie din București și-a schimbat denumirea în Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”.
Viața artistei
Dupa absolvirea Conservatorului din Bucuresti, Floria Capsali pleacă la Paris unde studiaza baletul cu Enrico Checchetti și apoi cu Nicolas Legat timp de 9 ani. În paralel cu orele de balet, urmează cursuri de dans ritmic și acrobatic, și studiază istoria artei la Universitatea Sorbona. Îmbinând școlile franceze, italiene și rusești de dans, Floria acumulează cunoștinte valoroase pe baza cărora își creează programa care se va preda în școala sa de balet cu rezultate pedagogice excepționale.
După revenirea în România, ea susține o serie de recitaluri în coregrafii proprii ca: „Papillon” – Robert Schumann, „Mefisto – vals” – Franz Liszt, și montează scene coregrafice în spectacolul de teatru „Visul unei nopți de vară” la Teatrul Național.
În 1927, Floria colaborează cu Dimitrie Gusti, eminentul profesor sociolog, și culege material folcloric în legătura cu dansul popular românesc. Vastele cunoştinţele aveau să-i servească mai târziu în montarea primelor baletelor româneşti: „Fata din Drăguş” şi „Jocurile olteneşti”- adevărate bijuterii de artă muzicală şi coregrafică, dansate, printre alţii, de Marie-Jeanne Livezeanu, Magdalena Rădulescu, Milica Marinescu.
Realizări artistice
Personalitate complexă și creativă, Floria Capsali a avut inspirația de a construi simboluri şi mişcări nu pe ritmurile muzicii, ci pe lirismul versurilor lui M. Eminescu, T. Arghezi, L. Blaga şi I. Barbu, recitate de George Vraca, sau Emil Botta. Euritmia este o parte a ramurii artistice care își propune exprimarea vorbirii și sunetelor prin intermediul mișcării.
Din 1938, Floria Capsali a fost maestră de balet la Opera Națională București a reorganizat trupa, mărind numărul soliștilor, iar o perioada de 12 ani a fost și directoare. Din repertoriul universal, Floria Capsali a montat baletele „Coppélia” de Léo Delibes, „Carnavalul” de Robert Schumann, „Invitaţia la vals” de Carl Maria von Weber şi „Cutia cu jucării” a lui Claude Debussy.
Ca balete în caracter românesc putem aminti „Nunta în Carpaţi” (premiera 5 mai 1939, sub strălucita baghetă a dirijorului George Georgescu), „Rapsodia I” de George Enescu, „Demoazela Măriuţa” (premieră 5 octombrie 1942, muzica Mihail Jora)
Școala de balet românească
Printre cele mai importante măsuri luate de Floria Capsali în cadrul ONB a fost organizarea şcolii de balet, pe care o transformă complet, după un sistem propriu, bazat pe principii şi orientări noi:
- La intrarea copiilor în primul an de curs, pe lângă examenul de aptitudini, artista a instituit pentru prima oară la noi în ţară şi un examen medical.
- În primul an de studiu, exerciţiile dansului clasic erau cele elementare şi se bazau pe cele cinci poziţii ale picioarelor – cu vârfurile întoarse în afară (endehors) – precum şi pe cele şapte poziţii ale braţelor.
- Floria nu folosea tehnica pe vârfuri (celebrele pointes ale pantofului clasic de balet) decât după ce copiii împlineau vârsta de 8-9 ani, pentru a nu deforma picioarele viitoarelor balerine.
De asemenea, în calitate de maestră de balet şi profesoară de dans clasic pentru Ansamblul Ciocârlia, Floria Capsali a creat tabloul „Târg pe Muntele Găina”– pe muzică de Paul Constantinescu, şi a reluat, sub titlul „Tablouri din Galeria Naţională”, capodopera enesciană „Rapsodia I”, inspirându-se din tablourile lui Theodor Aman şi ale lui Nicolae Grigorescu.
Acest articol reprezintă un omagiu adus primei „flori” a baletului românesc: Floria Capsali, cea a cărei moștenire artistică va dăinui în conștiința balerinelor și balerinilor din România.
(cu fotografii şi fragmente inspirate din volumul „Amintiri despre Floria Capsali”, de Mitiţă Dumitrescu, Editura Muzicală, Bucureşti, 1985)
