Celebrul balet „Spărgătorul de nuci” este al treilea și ultimul balet compus de celebrul compozitor rus,Piotr Ilici Ceaikovski, după Lacul Lebedelor și Frumoasa din Pădurea Adormită .
Este un Balet-feerie in doua acte, trei tablouri si cincisprezece scene
Muzica este scrisa de Piotr Ilici Ceaikovski dupa versiunea lui Alexandre Dumas a basmul scriitorului german E.T.A.Hoffmann,si Coregrafia este a lui Lev Ivanov
Premiera mondiala a avut loc pe 18 decembrie 1892, la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg, Rusia
La București, premiera a avut loc în decembrie 1960, în regia și coregrafia lui Tilde Urseanu, si la începutul anilor 1990, o nouă versiune, semnată de Alexa Mezinescu, a văzut lumina scenei Operei Naționale București. Actuala montare de la Bucuresti a avut premiera în 2018, coregrafia creată de Oleg Danovski fiind pusă în scenă de Oleg Danovski jr. Au existat, desigur, și numeroase versiuni montate pe scenele operelor din țară.
Spărgătorul de nuci este adesea reprezentat cu participarea micilor elevi ai liceelor de coregrafie, care fac cunoștință cu scena și evoluează alături de balerinii adulți, profesioniști
Indragitul balet s-a bucurat de variante concepute special pentru televiziune, a fost transformat în balet pe gheață, film artistic sau desen animat. Fragmente din suita baletului au făcut parte din filmul de animatie „Fantasia” lui Walt Disney in 1940.
În ce constă miezul poveştii, vedem în cele ce urmează:
În Actul I,povestea se desfăşoară într-un mic orăşel din Germania, în ajunul Sărbătorii de Crăciun. Adulți și copii preocupați de ultimele pregătiri ,se grăbesc să ajungă la locuința domnului Stahlbaum care, împreună cu soția și copiii lor, Clara și Fritz, organizează o mare petrecere.
Casa se umple de musafiri, salonul familiei este decorat festiv, iar gazdele tocmai au terminat de împodobit bradul. Printre musafiri se numără și unchiul Drosselmeyer, aşteptat cu nerăbdare, căci aduce de fiecare dată cadouri neobişnuite. Printre darurile primite de cei mici se află jucării reprezentându-i pe îndrăgiţii Arlechin şi Colombina. Pornite cu cheia, păpușile de dimensiuni umane danseaza spectaculos spre bucuria copiilor.. Drosselmeyer îi dăruieşte Clarei un mic spărgător de nuci de lemn. Copiii sunt fericiţi, dansează, iar Fritz aruncă în joacă spărgătorul de nuci, stricându-l. Intervine unchiul Drosselmeyer, care reușește să-l repare şi să o liniștească pe Clara.
Se face târziu, musafirii se retrag, iar copiii merg la culcare. Clara rămâne în salon, adoarme în fotoliu ținând în brațe jucăria reparată, când… deodată, Spărgătorul de nuci prinde viaţă. Dar din toate părțile apar nişte Şoareci înspăimântători, conduși de Regele lor. Spărgătorul de nuci o apără pe Clara, luptându-se cu ei, dar este învins; Regele Şoarecilor este răpus şi el şi scos în grabă din scenă de către supuşii săi. Unchiul Drosselmeyer îl transformă pe Spărgătorul de nuci într-un Prinț, care o invită pe copilă într-o călătorie fantastică.
Ninge şi viscoleşte, dar vremea se domoleşte treptat, iar Fulgii se prind într-un minunat Vals, apoi le arată celor doi călători calea către Regatul dulciurilor.
In Actul II Clara și Prințul descoperă un tărâm feeric şi sunt primiţi cu braţele deschise de către Zâna Dulciurilor. Aceasta le prezintă și alte personaje, care interpretează în cinstea lor o suită de dansuri de caracter: Spaniol, Arab, Chinez, Rusesc şi Pastoral. Sărbătoarea continuă cu un mare Vals al Florilor, apoi Clara și Prințul dansează un minunat Pas de deux.
La capătul acestei aventuri extraordinare, după ce dulciurile s-au perindat incă o dată prin faţa lor ca să-i salute, Clara se trezește tot lângă bradul de Crăciun, în salonul casei sale, strângând în brațe Spărgătorul mult iubit…
Baletul este cel mai popular balet al tuturor timpurilor si este reprezentat de aproape orice companie de dans din lume în preajma sărbătorilor de iarnă, ce ne poartă într-un univers magic, o lume perfectă a bucuriei şi a încântării. El este promisiunea din sufletul fiecărui copil că visele cele mai incredibile se pot transforma în realitate.
